Eu sunt o-mperechere de straniu
şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape-
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...
Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău.
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n versuri majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-mperechere de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole
Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres-
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!
I. Minulescu
şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape-
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...
Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău.
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
Şi-n versuri majestatea solarei agonii.
Eu sunt o-mperechere de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole
Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres-
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!
I. Minulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu