"-Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge, şi nu-ţi fie teamă-
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă..." (G.Bacovia)
Nu mi-e şi nu mi-a fost niciodată străin gândul morţii.
"Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic." (O. Paler)
Mă întreb, atunci când totul e cum ar trebui să fie, când simt că cerul mi-e deschis, ce mai aştepţi ca să mă chemi, Doamne?
"Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore.
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut." (M. Sorescu)
Să purtaţi alb! Voi, toţi câţi mă iubiţi sau respectaţi... Să purtaţi alb când vă veţi lua rămas bun de la mine.
Nu-mi place negrul. Vreau să arătaţi celorlalţi că există o speranţă... "Pentru noi, da, există o speranţă "...
Să purtaţi alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu