„anul cel nou a crescut ca o aripă din umărul meu
atunci am văzut pentru prima dată cum zburau zidurile
casei
neștiind zăpada vechiul pom de Crăciun
neștiind alinierea cu neputințele ferestrelor
de a aduna muguri din primăvara ce va veni
anul cel nou seamănă cu înverzirea albastrului
de parcă cerul începe să clocească frunze de albatroși
și de acolo pe jos până la fericire
dă-mi iubire șoptești cum ai frământa cozonaci
iar Dumnezeu îi coace în ajunul de Sine”
Ionatan Piroșca
