Nu am vorbit demult despre ale mele vise.
Dacă până acum am scris pe litere unul din cele mai mari (Vis (I)) a fost doar pentru că deși împlinirea lui își are locul ceva mai târziu sunt umană și îmi place să visez măreț. Iar mai măreț decât a fi mamă pentru o femeie în deplinătatea facultăților mintale nu există.
Nu vreau să mă refer la acest alt vis ca la unul mai puțin măreț, însă acesta nu mai ține de alți oameni ci doar de circumstanțe.
Poate că e greșit după atâția ani să scot din tolba cu vise rând pe rând câte unul și să îl împart cu ceilalți însă vreau să cred că scrierea lor în cuvinte nu va însemna moartea niciunuia ci din contră sper ca acesta să fie momentul trecerii lor din stadiul de idei în cel de realitate, mai ales că acum am tot timpul din lume să visez, să-l scriu într-un mod mai mult sau mai puțin poetic ca să nu-l uit, și să-mi îndeplinesc visul.
Iar azi mă visez balerină. De fapt, de mică mă visam așa. Obișnuiam să merg pe vârfuri de fiecare dată când mama nu era atentă la mine și priveam cu atenție ore în șir nu baletul clasic, ci patinajul artistic care pentru mine a fost mereu un balet pe gheață. Eram absorbită de ceea ce se întâmpla pe acea suprafață lucioasă, de grația și siguranța cu care erau executate mișcările ce erau încoronate de cele mai multe ori de o eleganță ce denota sublimul în forma lui cea mai pură.
E târziu pentru patinaj, dar nu e târziu pentru balet. Nu e târziu să deprind tainele acelei atitudini pline de grație si farmec a feminității întruchipate la modul frumos în balerine.
Și cum orice artă cere sacrificiu, voi sacrifica de la timp până la kilograme (și aș minți să spun că îmi pare rău de asta, sunt chiar bucuroasă că mi-am găsit în sfârșit o motivație reală și corectă) și nu numai. Am început să fac asta. Lucrez de vreo lună la fizic, ținută și mișcări și nu-i deloc ușor. Aș vrea din toamă printre pregătiri de examene și licență să mă recreez visând realități de astă dată, iar pentru asta am și găsit deja o școală care oferă cursuri de balet în Cluj-Napoca. E adevărat că pe internet găsești suficiente informații, fotografii, filmulețe, instrucțiuni și astea îmi sunt utile acum, pentru o bază, însă pentru a fi sigură de corectitudinea înțelegerii și deprinderii unei arte aș vrea să apelez la cei care își câștigă pâinea din asta.
Dacă voi reuși să-mi materializez acest al doilea vis, o să îndrăznesc să îl pun în cuvinte și pe următorul, pentru că până atunci când voi putea fi mamă, am în gând o serie de vise mărunte pe care aș vrea să le împlinesc spre a le lăsa moștenire copiilor mei.
A visa te costă câteva clipe în schimb, pentru a-ți urma sau a-ți îndeplini visul e nevoie de mai mult decât timp iar eu sunt dispusă să sacrific, acum mai mult ca oricând.
Am visat să studiez literele și le studiez. Am visat să studiez psihologia și o studiez.
Am visat să studiez chitara și încă încerc să îmi îndeplinesc acest vis la modul stângaci în care pot să învăț singură până când circumstanțele vor face să am parte de un profesor.
Dincolo de astea acum visez să studiez baletul și îl voi studia.
Pentru că încă mai cred că voi reuși să fiu cândva femeia AIA despre care unii m-au auzit vorbind dar pe care o să o scriu altă dată pentru ceilalți.
