marți, aprilie 27

gânduri...

Adiere de vânt, lumină sângerând, furtună.
Apoi sunt eu şi gândul. De fapt, mai multe.

E unul care pluteşte în zare, întors spre ziua de ieri, minunată zi. Minunată pentru soare şi flori, pentru paşii adunaţi pe aleile extravagante îmbrăcate în piatră cubică şi nu în ultimul rând pentru momentele de tăcere în singurătate. Momente din acelea în care vorbesc eu cu mine.



Altul, aşteaptă blând pe pervaz. Ai ghicit? Da, e gândul despre azi. Azi... frângere de mine încununată de flori de liliac şi parfumul lor ameţitor. E tot tăcere. Vorbesc tot eu cu mine.



Este însă un gând, unul pe care mă străduiesc să îl ajung din urmă, să-l prind şi să-l dezarmez de orice idei. E tare jucăuş gândul ăsta! Dar nu, chiar dacă se străduieşte să se îndrepte înspre ceva sau mai bine zis, undeva, nu îi permit. Am închis fereastra. E prizonierul meu. Poate mâine îl voi lăsa liber, poate nu.

E un dans ameţitor al fiinţei, un dans nebun care s-a sfârşit înainte de a începe.
Cred că am să păstrez pe veci gândul ăsta, doar pentru mine. E mai frumos parcă aşa, prizonier.

marți, aprilie 20

Descântec de ploaie

"Ştiu că-i urât să spui sunt cea mai frumoasă femeie
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă sunt cea mai frumoasă femeie
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu 
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător.
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii-
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei... "
(A. Blandiana)

A plouat azi.

duminică, aprilie 18

"Oare cum fotografiază un om sfârşitul vieţii?"

"-Ascultă, tu, bine, iubito,

Nu plânge, şi nu-ţi fie teamă-

Ascultă cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul ne cheamă..." (G.Bacovia)


Nu mi-e şi nu mi-a fost niciodată străin gândul morţii. 


"Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.

Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic."  (O. Paler)


Mă întreb, atunci când totul e cum ar trebui să fie, când simt că cerul mi-e deschis, ce mai aştepţi ca să mă chemi, Doamne?


"Doctore, simt ceva mortal

Aici în regiunea fiinţei mele,

Ziua mă doare soarele,

Iar noaptea luna şi stelele.


Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer

Pe care până atunci nici nu-l observasem

Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă

Cu o senzaţie de iarnă.


Degeaba am luat tot felul de medicamente,

Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc

Şi chiar am citit nişte cărţi,

Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,

Am fost bun şi-am fost frumos...


Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore.

Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.

Cred că m-am îmbolnăvit de moarte

Într-o zi

Când m-am născut." (M. Sorescu)


Să purtaţi alb! Voi, toţi câţi mă iubiţi sau respectaţi... Să purtaţi alb când vă veţi lua rămas bun de la mine.

Nu-mi place negrul. Vreau să arătaţi celorlalţi că există o speranţă... "Pentru noi, da, există o speranţă "...

Să purtaţi alb. 










luni, aprilie 12

Un (alt)fel de poem

"Doamne...

Doamne!

Ascultă glasul inimii mele, ascultă ceea ce
doresc in adâncul ei.
Mi-e un DOR nebun de Tine.
Ascultă...
Ascultă şoapta care Te cheamă
Dă îndurare, adu binecuvântare.

Doamne,

Adu-ţi aminte de Legământul făcut-
Legământul cu Avraam, jurământul făcut
Lui Isaac:
"Îţi voi da ţara Canaanului"
Către Tine strig!

Doamne.

Dacă inima unei mame nu poate rezista
Cuvântului iartă-mă,
Nu vei fi Tu Acela care
Cu atât mai mult îşi va întoarce inima spre
Copiii Săi?

Doamne...

Tu ne-ai SĂPAT pe mâinile Tale
Tu NU ne vei uita cu
NICIUN chip!"



"Pe viaţa Mea, zice DOMNUL Dumnezeu, că NU doresc moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să TRĂIASCĂ. " Ezechiel 33:11

duminică, aprilie 11

din memoriile unei artiste. (2)

Era aceeaşi actriţă, avea acelaşi rol însă i se părea că s-a schimbat fără să înţeleagă când timpul s-a oprit o clipă în loc şi a avut vremea necesară să măsoare în cuvinte liniştea. Era linişte în mijlocul freamătului de actori grăbiţi să trăiască mai departe. Era de parcă după îndelungi aşteptări reuşi să se identifice cu piesa pe care o juca şi era dispusă să mai lupte o dată pentru ea, în ciuda dezamăgirii care o pricinuise celui mai iscusit Regizor. 

Gândul la următorul act din piesa "Viaţa mea aşa cum e ea" o umplea de speranţă. Răsunau acum asemeni unui ecou indicaţiile preţioase ale celui ce deşi o scrisese, lăsă loc liberei interpretări astfel încât fiecare actor să poate face dovada talentului de a şti să trăieşti frumos, mereu ancorat în a face lucrurile clipă de clipă de parcă ar fi clar de ziuă, chiar şi în bezna nopţii sufletului...

S-a decis. S-a decis să memoreze cu adevărat tot ceea ce îi fusese predat odată şi să nu mai încerce de una singură a face schimbări în gândurile celor din sală.

Lăsă însă loc pentru a-şi putea exprima propriile sentimente în aceasta piesă ca niciuna alta. 

Avea ceva în plus de data aceasta, ceva care se aseamană cu răsăritul de soare, ceva precum...                                                                                                                         nădejdea.

Era aceeaşi actriţă, avea acelaşi rol

interpretarea se anunţa a fi diferită.