Atunci când se nasc la curțile nebuniei aceste sunete ce poartă numele de cuvinte au puterea de a amuți suflete frumoase și a le exila undeva la polul opus șiragului nostru de perle, îngropându-le înainte de a-și desface aripile ca să ne umbrească pentru o clipă.
Pierdem metale prețioase pentru că ne izbește rugina și uităm că ea apare doar datorită trecerii anotimpurilor.
Rugina pentru metalul prețios e asemeni torturii pentru sufletul omului. Tortura sufletului este durerea, orice haină ar îmbrăca ea.
Și dacă pe drumul spre Absolut sufletul omului este supus durerii acesta ajunge să se ascundă în tăceri ce croiesc labirint după labirint.
Însă când durerea se stinge litera strâmbă înflorește până la aripi.
Dacă am avea răbdare și nu am eticheta atât de ușor oamenii poate ar putea pentru o clipă să ne cutremure viața până la împodobire ca noi să respirăm odihnă, dar ce păcat că ne plafonăm în a judeca atât de ușor oameni care habar nu avem de unde vin și prin ce au trecut ca să ajungă în momentul prezent.
Un om care tace atunci când trebuie nu o face pentru că nu ar ști ce să răspundă sau pentru că ar fi ignorant ci tace pentru că alege să fie înțelept.
De ce tăcerea e percepută de noi ca lipsă de atitudine sau de cunoștință?
Tăcerea de fapt e o atitudine care vorbește mai mult decât o sumedenie de cuvinte spuse în van.
Așa că de ce răsturnăm curcubeie otrăvindu-le cu venin?
Măcar de am fi cu adevărat conștienți că acea cantitate de venin împrăștiată poate fie să nu producă niciun efect, fie să macine enorm ființa până într-acolo încât să fie letală.
Aruncând cuvinte în suflete frumoase le putem face să-și piardă curajul în ele însele și în ceilalți și atunci se sting nemaiputând să ofere nu doar nouă ci nici altora perla suferinței lor.
Ar fi prea frumos ca eu și tu, cel care-mi citești gândurile acum, să ne amintim data viitoare când suntem tentați să aruncăm etichete sau cuvinte care înveninează suflete că, la fel ca mine și ca tine oamenii ăia sunt iubiți de Dumnezeu. Cheia bucuriei și a păcii este mreaja dragostei, nu acul ce împroașcă venin.
Poți tăia oameni prin cuvinte însă îi poți câștiga doar iubindu-i întâi.
