februarie...
prin tine secetă găsit-am.
biografie scrisă cu funingine, lacăt pe aripi și etaje cu spini.
prin tine tot mai singură.
prin tine, venin amestecat, cu sete băut-am,
apropriindu-mi cu voia moartea.
rădăcini smulse din cer, înstrăinată
prin tine în exil, unde lumina ochiului se pierde,
apa îngheață și flacăra se stinge.
în miezul durerii, la marginea trupului ninge,
păzindu-mi agonia, îngeri despart
masca înaltă de inima mirosind a sânge.
iubindu-te timpul macină calendare.
privirea mea etaje cu ploi naște
chipul răcorindu-mi.
tot mai singură în scoica ce mă cuprinde.
până când Dumnezeu îmi vindecă umbletul
până când perlă lutul devine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu