Măsoară-mi Doamne gândul și ține-mi lacrimile în loc. Trece-mă înapoi în copilăria pierdută în amăgiri sângerânde și redă-mi firida cu lumini.
Golește-mă, Doamne, și eliberează-mă de cămașa de forță în care îmi sufoc în fiecare noapte umbra a ceea ce am fost...
Cândva.
Balansul crucial fă-l să se încline Înaintea-Ți și treci pe lângă pomeții mei, „ca să te surâd iar”.
Nu mai pot, Tată, să mă scol. Nu mai pot să-mi ridic crucea și să Te urmez. Nu mai pot „să decojesc de impresii sentimentele” .
Dumnezeule, acum „ești pe inima mea ca un urcuș pe un munte înalt (...) și alunecă trăirile mele la vale cum curg torenții care alungă din versurile cele senine poeții”.
Fă-Te Tată câmpie întinsă și culege-mă din prăpastia deghizării în care dezghioc ghinda sub frunzișurile verzi, ca să-mi aduc aminte cum era colo, la izvorul cu porumbei albi pe retină unde am învățat alintul cu păduri și răcoare. Colo unde, în sfârșit durerile pleacă, apoi cerbii cunosc nostalgia ierbii, nostalgia aceea a dorului de Tine, zvâcnind asemeni mării atunci când e furtună.
Așează-mi pasărea înțelepciunii pe umeri și ajută-mă să arunc din mâini melcii „ce-și-cum-urilor”, ca să Te iau de mână și să-mi găsesc, în liniștea asta, zborul fără de căderi din plăsmuire în plăsmuire, zborul către Înaltul de unde cade ploaia izbăvirii.
Seamănă raze peste înghețul ființei sihastre și fă-o să curgă ca râul înspre mântuire, iar pe parcurs fă ca ea să coloreze frumos fluturii în culorile ascunse în spatele păcatului, ca să devină grădină.
Până atunci Tată, stau agățată de vară și marea fericirii, unde timpul curgea frumos și zâmbetele cristaline de copil nu întârziau să apară.
„undeva
la capătul așteptării
veghea viitorul întinzându-se și căscând
nici acum n-ai învățat răbdarea petalelor înfloritorule”
Voi învăța și răbdarea, chiar dacă ceasul înapoi nu dă niciodată.
Istoria nu a sărit încă la gâtul secundelor deși avea atâtea motive să o facă. Nu voi sări nici eu.
Și totuși, în toată răbdarea, Tic-Tac, se sinucide vremea.
Mult mai mult și mult mai degrabă muntele cel înalt va deveni vers senin și îmi voi primi firida cu lumini din care curge izbăvirea.
(cu preluări de versuri din Ionatan Piroșca)
2 comentarii:
Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!
as vrea Doamne sa fii...inceputul si sfarsitul meu..marginea, centrul si intregul meu...
Trimiteți un comentariu