e negru, undeva în februarie.
e crunt. e durere.
adânci reverențe
poate lacrimi.
nimeni nu știe departele durerii
nimeni nu înțelege aripa asta.
înghețul ca o dezgolire a sufletului
sfâșie dimineața
unde blandiana nu-i.
amorțeală, puzderie de vise
sparte-n bucăți
mâini goale și reci
ce nu pot să le-adune.
tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu