Iluzie.

„Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!

Oricât de apropiat, el se ferește de-atingere

De teamă că ai putea să îl prinzi,

Se rotește, revine, fâlfâie abia auzit,

E singurul sunet de care-i în stare.

Ei, îngerii, nu știu vorbi,

Cuvintele sunt nepotrivite

Ca să-i exprime,

Mesajul lor mut e prezența.

Felul în care se-aproprie

Să te cuprindă cu aura,

Dar imediat se îndepărtează,

Speriați de intimitate,

Protectori, dar nu familiari,

Lăsând mereu o distanță prin care

Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,

Fără să știe dacă

Nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.

Ce handicap al credinței:

Să nu mai știi dacă ești auzit, nici dacă auzi

Și din toate simțurile să rămână doar visul tactil

De-a mângâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi...”

Ana Blandiana