duminică, mai 16
duminică, mai 9
Naşte-mi Doamne.
Unde-i acum glasul Tău?
Unde-i umbra paşilor pe după care păşeam?
Unde am rătăcit fiinţa-mi?
Şi... unde am ajuns?
Glasul Tău, Doamne, colţul raiului meu
Parcă şopteşte încă
Din zâmbete de copil, din verdele crud
mirosind a primăvară.
De dincolo de nori, glasul Tău.
Umbra paşilor Tăi, Doamne, harta
comorii inestimabile
a fericirii mele pierdute şi regăsite în Tine
E acolo, încă.
Răsare noaptea, în ruga tăinuită de lacrimi.
Fiinţa mea, Doamne?
Aici e tăcere mortuară-
Fiinţa mea o pun pe braţele Tale
ca să primesc speranţa reînvierii
ce fără de Tine ar fi iad.
Am ajuns din nou la răscrucea morţii de moarte.
La puntea dintre "raţiune şi simţire"
În faţa alegerii aleasă, a câta oară?
Altă tăcere.
Naşte-mi Doamne din tăcere
salvarea, naşte-mi ultima oară.
marți, mai 4
3abet
Nu-i de ieri, nici de azi nu-i ci-i de ianuarie.
Ianuarie născut în surâs de copil pe tărâmuri străine până atunci paşilor mei.
Fastuoase tărâmuri, timizi paşi. E acolo unde Sinele s-a răstignit a nu ştiu câta oară pentru eul meu. E locul regăsirii izbăvirii într-o renaştere din cenuşa proprie a nenumăratelor regrete.
Acolo s-a prididit în mine gândul de tine, de noi.
Acolo s-a ivit regretul dăruirii de mine unora care nu erau "TU".
Acolo a fost conceput în chip ciudat acest 3abet.
Nu a avut nevoie de nouă luni de viaţă intrauterină ca să iasă la lumină ci şi-a găsit expresia într-o zi ca oricare alta, o zi care nu promitea nimănui nici moartea (dar o presupunea) nici viaţa. De îndată ce momentul era apropriat
s-a născut în Catedrala Promisiunilor (cum îmi place s-o numesc), pe băncile suferinţei brodate ani de-a rândul de lacrimi cărora nici măcar necruţătorul timp nu a putut să le şteargă urma.
Şi trăieşte... Şi vreau să trăiască mereu. Va trăi!
până atunci când va fi ora exactă.
"am potrivit ceasul după dungile plopilor gri
după dansul ochiului tău când străbăteai crini
apoi L-am întrebat pe Dumnezeu de ora exactă
păi ora exactă e când creşti destul
mi-a spus El
ca să prinzi din urmă drumul spre cer
apoi m-a apucat de secundar
şi m-a expediat la grădiniţă
ca pe bietul copil
pe care l-au mâncat prăjiturile."
I. Piroşca