3abet

Nu-i de ieri, nici de azi nu-i ci-i de ianuarie.

Ianuarie născut în surâs de copil pe tărâmuri străine până atunci paşilor mei.

Fastuoase tărâmuri, timizi paşi. E acolo unde Sinele s-a răstignit a nu ştiu câta oară pentru eul meu. E locul regăsirii izbăvirii într-o renaştere din cenuşa proprie a nenumăratelor regrete. 

Acolo s-a prididit în mine gândul de tine, de noi.

Acolo s-a ivit regretul dăruirii de mine unora care nu erau "TU".

Acolo a fost conceput în chip ciudat acest 3abet.

Nu a avut nevoie de nouă luni de viaţă intrauterină ca să iasă la lumină ci şi-a găsit expresia într-o zi ca oricare alta, o zi care nu promitea nimănui nici moartea (dar o presupunea) nici viaţa. De îndată ce momentul era apropriat

s-a născut în Catedrala Promisiunilor (cum îmi place s-o numesc), pe băncile suferinţei brodate ani de-a rândul de lacrimi cărora nici măcar necruţătorul timp nu a putut să le şteargă urma.

Şi trăieşte... Şi vreau să trăiască mereu. Va trăi!

până atunci când va fi ora exactă.

 

"am potrivit ceasul după dungile plopilor gri

după dansul ochiului tău când străbăteai crini

apoi L-am întrebat pe Dumnezeu de ora exactă

păi ora exactă e când creşti destul

mi-a spus El

ca să prinzi din urmă drumul spre cer

apoi m-a apucat de secundar

şi m-a expediat la grădiniţă

ca pe bietul copil

pe care l-au mâncat prăjiturile."
     I. Piroşca