”Mi-a năzărit în vis
o bibliotecă a marilor absențe,
un muzeu al dogoritoarelor căderi
de pe soclu.
O discotecă plină de tăceri.
Long play.
Un război desfășurat
numai prin lipirea de proclamații de pace.
Un praznic la care vin
sifoane reci
să curgă secetă.
O adormire atârnată ca un cercel
de urechea surdo-mutului
care halucinează.
Atâtea altele, posibile
Atâtea încă negândite,
dar întâmplate.
Și totuși există o logică banală
mai rezistentă decât
toate cărțile de filosofie.
Ceea ce se întâmplă,
se întâmplă.
Ceea ce nu se întâmplă,
nu se întâmplă.
O logică de doi bani.
O logică de două fise
împotriva tuturor viselor noastre
ieșite din comun
și în perfectă completare
cu păsatul ordinar
pe care-l mănâncă deținutul politic.
Există o logică,
există un defect al fantasticului
care se numește logică.
De ea ne e scârbă
ori de câte ori suntem îndrăgostiți
și pe ea o căutăm
ori de câte ori suntem decepționați.
Logica este defectul
cel mai răspândit
al vieții noastre
de visători speriați.
Se moare de logică
mai mult decât se moare
de inimă.
(Adrian Păunescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu