ascult și privesc.

Uneori, mă simt asemeni unui poet nostalgic a cărui libertate e încorsetată de iubirile și prieteniile sale, de acel miceliu care ne leagă indestructibil, exprimându-și patimile născând cuvinte, aranjându-le în linii care își urmează când liniștit, când asemeni unei furtuni cursul din dorința de a se exprima pe sine într-o manieră în care să se facă înțeles (sau nu) celorlați.

Alteori, mă găsesc stăruind asupra liniștii, asupra lucrului în liniște și atunci nu lucrez pentru nimeni ci pentru însuși sufletul meu. Ascultare și vedere. Compunere? Nicidecum. Desen da. De ce? Pentru că desenul nu definitivează (zicea cineva): dovada? niciodată nu desenezi exact la fel. Desenul indefinește. Desenul desenează infinitul. Necuprinsul. Trebuie să îl auzi ca să poți să îl asculți. Să-l urmezi. Să-i semeni.

Când desenezi taci, nu rostești cuvinte, redobândești libertatea aia pe care poeții o pierd când dau naștere cuvântului.

Pictorul vorbește prin tăcerea tablourilor sale.

De un timp există în mine o dorință de punere în armonie a ideilor prin îmblânzirea culorilor, mai degrabă decât prin nașterea de cuvinte, o dorință de a descoperii auzul privirii a cărei ascultare limpezește, care duce privitorul la esență pe scurtătură (dacă pictorul dorește să-i ofere această libertate, dacă nu, îl ostenește zile în șir fără ca acesta să descopere adevăratul sens al jocului cu lumini și umbre).

Un lucru rămâne constant dincolo de libertate sau limitare și acela e jertfirea de sine pe altarul lui Hristos pentru ca actul creator să-și atingă maxima împlinire.

„ Împreună pictorul și Grădinarul, pictorul și paleta, Grădinarul și grădina. Merele din grădina prietenului meu, Grădinarul, îmi par mai bune decât merele din grădina mea. Bună este prietenia prietenului meu, Grădinarul. Grădinarul. Cu privirea în pământ, cu privirea la suflet. Lucrând. Lucrul pământului întru sudoarea frunții. Pământul cel bun. Învață. „Să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.” Cerul și pământul, trupul și sufletul la un loc. Precum în cer, așa și pre pământ. Privirea interioară la cer. Liniștitoare. Chilia. Stai în chilia ta și te roagă. Stai în grădina ta și lucrează. Lucrul cel nemuritor. Te inspiră. Ascultare și vedere.”

Acum ascult și privesc. Curând voi îmblânzi culorile ca să pun în armonie ideile.