„Prietenul- este răspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semănați cu dragoste, și îl secerați cu recunoștință,
El este căminul și masa voastră,
Fiindcă la el veniți, asemeni flămânzilor, căutându-l pentru oaza de liniște.
Când prietenul își descoperă gândul, nu vă înclinați spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da așteptat,
Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorințele, toate așteptările se nasc în tăcere și se împart într-o prietenie mută.
Nu vă întristați când vă despărțiți de prietenul vostru;
Fiindcă tot ceea ce prețuiți cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absența-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslușit văzut din depărtarea câmpiei;
Și nu aflați alt țel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru că dragostea care caută altceva decât revelația propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveți mai bun în voi înșivă pentru prietenul vostru să fie;
Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre trebuie să cunoască și fluxul;
Și la ce-i bun prietenul dacă îl căutați doar spre pierdere de vreme?
Căutați-l totdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu și vidul din voi,
Și în desfătarea prieteniei, donnească râsul și bucuriile împărtășite.
Pentru că în roua măruntelor lucruri inima își află dimineața și prospețimea.”
(Kahlil Gibran)
Mulțumesc pentru că ești o astfel de persoană cum descrie Kahlil Gibran și pentru că am libertatea de a-mi împărtăși cu tine bucuriile și tristețile.
Mulțumesc că ai fost mereu acolo și ai știut când să taci și când să îmi vorbești.
Mulțumesc pentru că deși ești departe ai sacrificat mereu timp pentru ca să nu existe distanțe între noi.
Mulțumesc că îmi stergi mereu lacrima și îmi oferi un zâmbet.
Multumesc pentru că ești tu.
În toată sinceritatea,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu